Reprezintă o „anchetă holistică” asupra relației noastre cu natura într-o societate marcată de un ritm accelerat. În viziunea mea, copacul încetează să fie un element de decor; el devine un martor tăcut, o arhivă vie a timpului și o rețea complexă de sinapse biologice. Prin aceasta serie de lucrari, caut să conserv experiențe și să fixez granița fragilă dintre memoria colectivă și realitatea urbană.

Pânza devine astfel un spațiu viu, o interfață între om și Gaia. Lucrările sunt o invitație de a redescoperi interconectivitatea universală, acolo unde fiecare linie trasată este un puls vital și fiecare punct de contact este o bucată de cunoaștere salvată de uitare.